Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accoupler)
1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. androgène)
1. adj. (despre o femelă) care produce numai descendenţi masculi.
2. adj., s. m. (hormon) care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anophèle, gr. anopheles)
1. ţânţar ~ = ţânţar a cărui femelă transmite microbul malariei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. biparous, fr. bipare)
1. care dă naştere la două fiinţe o dată.
2. califică o femeie, o femelă care este mamă pentru a doua oară.
3. (bot.) cu ramuri bifurcate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carmin)
1. s. n. materie colorantă de un roşu intens, din femela coşenilei.
2. adj. inv., s. n. (de) culoare roşie vie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cyathium)
1. inflorescenţă cimoasă, o grupare de mai multe flori mascule fără înveliş, cu o singură floare femelă.