fermă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferme)

1. unitate de producție vegetală și animală, de sine stătătoare, cu gestiune proprie și angajați permanenți.

fermă 2

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (fr. ferme)

1. element de lemn, metal sau beton destinat să susțină acoperișul unei construcții.
2. element de rezistență din eșafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra.
3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier.

fermaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fermage)

1. arendă (a unui teren agricol); terenul într-un contract de arendare.

fermată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fermata)

1. (muz.) semn (.) deasupra unei note sau a unei pauze pentru a-i prelungi durata; coroană.

microfermă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + fermă1)

1. mică unitate de producție cu profil agricol, în care lucrează elevi sau studenți.

caracter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)

1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.
2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor.
3. personalitate morală caracterizată prin voință fermă, corectitudine și consecvență, integritate etc.
4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.
5. particularitate de structură, formă, substanță sau funcție a unui organism.
6. caracteristică a unui lucru, fenomen.
7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de același corp și aceeași familie.
8. (inform.) literă, cifră, semn particular.
9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare același loc ca și înainte de aceasta.

convingere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (convinge)

1. acțiunea de a (se) convinge; convicțiune;
2. părere fermă asupra unui lucru.

estancia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. estancia)

1. inv. fermă și crescătorie de vite în America de Sud.

impotență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. impotence, lat. impotentia)

1. starea celui care este impotent, care nu se mai poate mișca, care este lipsit de folosirea unui membru; lipsă de vigoare; neputință.
2. incapacitatea de a obține și de a menține o erecție suficient de fermă pentru a săvârși actul sexual; disfuncție erectilă.
3. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze.

kibbutz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kibboutz)

1. fermă colectivă în Israel.

maternitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maternité)

1. starea, calitatea de mamă; instinct matern.
2. (rar) sarcină.
3. spital unde se dau îngrijiri femeilor care nasc.
4. adăpost special amenajat (într-o fermă etc.) destinat fătării animalelor.