Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fiabilité, engl. fiability)
1. capacitate de funcționare a unui aparat, a unui sistem tehnic fără defecțiuni o perioadă îndelungată de timp.
2. ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maximă eficiență în utilizarea lor.
3. (biol.) probabilitate de supraviețuire a unui organism, exprimată prin vitalitate, capacitate de adaptare la condițiile de mediu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fiable)
1. (despre un sistem tehnic, un aparat etc.) care prezintă fiabilitate, siguranță în funcționare; a cărui funcționare este regulată și sigură.
2. (antonime) nefiabil, inconstant.