fierăreasă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fierar + -easă)

1. soția fierarului; fierăriță, făurăreasă, (reg.) făuriță.

fierărit

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s.n. (Oltenia)  
Etimologie: (I. fierar + -it, II. fier + -ărit)

1. I. meșteșugul fierarului; fierărie.
2. II. (în credințele populare) datină constând într-o ceremonie prin care se invocă ploaia pe timp de secetă.

fierăriță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fierar + -iță)

1. nevasta fierarului; fierăreasă.

fierătaie

Parte de vorbire:  s.f. pl. (înv., reg.)  
Etimologie: (fierăt + -aie)

1. piese multe de fier; (reg.) fierotină, (reg.) fierotenii.

fierbincior, -oară

Parte de vorbire:  adj. (popular)  
Etimologie: (fierbinte + -ior)

1. diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte.
2. (glumeț) (mai degrabă) rece.

fierișor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fier + -ișor)

1. diminutiv al lui fier; bucată mică de fier.
2. fier de calitate proastă.
3. (var.) ferișor.

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

adjura

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. adiurare, fr. adjurer)

1. (rar) a se ruga fierbinte, a implora.

adopție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adoption, lat. adoptio)

1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.
2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.
3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).
4. (var.) adopțiune.

aerofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophotographie)

1. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliți sau nave cosmice.

agfacolor

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (germ. Agfacolor, nume comercial)

1. procedeu ~ = procedeu de fotografiere sau de cinematografiere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile.

albugo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. albugo)

1. opacifiere inflamatorie a corneei, sub formă de pată albă.
2. pată albă care se formează pe unghie.