Dictionar

Rezultate secundare (Financiare,):

Analist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. analyste)

1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.

2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.

3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.

4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.


Barem

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barème)

1. culegere de tabele conţinând calcule gata făcute.

2. normă care trebuie realizată de un sportiv sau o echipă pentru a se califica într-o competiţie.

3. nivel al unei contribuţii financiare stabilit în prealabil.


Bilanţ

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bilanz)

1. tablou contabil al activului şi pasivului unei întreprinderi sau activităţi financiare, economice etc., la un moment dat.

2. (biol.) sinteză cantitativă a tuturor elementelor primite şi cedate de organism.

3. (fig.) situaţie finală, rezultat al unei acţiuni.


Chestor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questeur, lat. quaestor)

1. magistrat roman care în perioada regalităţii îndeplinea funcţia de judecător, iar în cea a republicii deţinea funcţii financiare.

2. şeful unei chesturi de poliţie.

3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administraţie şi securitate.


Cifră

Parte de vorbire: s.
Origine: (it., lat. cifra, cf. fr. chiffre)

1. simbol grafic pentru reprezentarea numerelor.

2. (fig.) număr, cantitate, sumă.

3. ~ de afaceri = cuantum al unor operaţii comerciale, financiare, în cifre.

4. număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanţe, a unui fenomen etc.


Clauză

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clausa, fr. clause)

1. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc.

2. ~a naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state.