Dictionar

Rezultate principale (Fixa):

Fixa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fixer)

1. tr. a face fie fix; a înțepeni, a întări (undeva).

2. a privi țintă pe cineva sau ceva.

3. a stabili, a hotărî un preț, un termen etc.

4. a dizolva sărurile de argint nedescompuse de lumină de pe un material fotosensibil.

5. a face intre colorantul într-o fibră textilă, astfel încât el reziste la spălare, la lumină etc.

6. refl. a se hotărî, a se decide.

7. a se stabili undeva.


Rezultate secundare (Fixa):

Fixaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fixage)

1. operaţie prin care o imagine fotografică este făcută inalterabilă la lumină.


Fixat

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. affixus, vb. fixa)

1. adj. prins într-un loc determinant, astfel încât nu poată fi mișcat; înțepenit.

2. inserat, ataşat.

3. imobil; stabilit într-un anumit loc.

4. (d. un termen, o oră, un preț etc.) riguros determinat.

5. (d. oameni) hotărât.

6. (chm; d. corpuri) care a fost adus într-o stare din care nu se mai schimbă.

7. (chm; d. corpuri) care a fost împiedicat se volatilizeze.

8. (d. materiale fotografice developate) tratat cu un reactiv chimic, pentru a-l face insensibil la acțiunea luminii.

9. (d. un colorant) care a pătruns în structura fibrei textile sau a pielii.

10. (d. un desen) acoperit cu un fixativ.

11. (biol.; d. celule sau țesuturi) stabilizat cu ajutorul unui fixator, în vederea examenului microscopic.

12. s.n. fixare.


Fixaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fixation)

1. (med.) operaţie prin care un ţesut este tăiat în vederea examenului microscopic.

2. (fam.) idee fixă.


Fixativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fixatif)

1. adj. (despre soluţii) care fixează.

2. s. n. soluţie cu care se fixează pe hârtie desenele în cărbune sau în creion, ferindu-le astfel de ştergere.

3. soluţie pentru păr care fixează forma coafurii.


Fixator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fixateur)

1. soluție care face inalterabilă la lumină o imagine fotografică developată.

2. (text.) substanță folosită la fixarea coloranților pe fibră.

3. agent fizic, substanță care produce coagularea protoplasmei vii.

4. piesă folosită la lucrări de asamblare.

5. dispozitiv mecanic pentru manevrarea și înzăvorârea acelor macazului.


Prefixa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. préfixer)

1. a ataşa un prefix unui cuvânt.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Acceptor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accepteur)

1. (atom) capabil a primi electroni suplementari.

2. (substanţă chimică) care poate fixa o altă substanţă.


Acetabul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétabule, lat. acetabulum)

1. cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului.

2. excavaţie a unei cochilii în care stă fixat animalul.


Actinie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinie)

1. animal marin inferior, din încrengătura celenteratelor, cu gura înconjurată de tentacule frumos colorate, fixat pe stânci; anemonă-de-mare.


Acţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. action, lat. actio)

1. desfăşurare a unei activităţi; faptă.

2. operaţie militară (ofensivă sau defensivă).

3. ceea ce arată un verb.

4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.

5. efect, influenţă.

6. proces.

7. cerere prin care se deschide un proces.

8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăţi comerciale şi care deţinătorului dividende.


Adeziv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.

2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.

3. (bot.) care se lipeşte şi se uneşte prin concreştere (celulă, disc).

4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.

5. substanţă care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.