Dictionar

Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Adeziv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.

2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.

3. (bot.) care se lipeşte şi se uneşte prin concreştere (celulă, disc).

4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.

5. substanţă care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.


Adsorbant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adsorbant)

1. corp pe suprafaţa căruia se fixează o substanţă prin absorbţie.


Afiş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)

1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.

2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.

3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.


Afișier (1)

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichier)

1. loc (special amenajat) unde se fixează diferite anunțuri; loc pentru afișaj; avizier.


Afix

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affixe, lat. affixus)

1. nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcţia, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.

2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.