Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. anthobiology)
1. zonă de cercetare ecologică care studiază factorii evolutivi care au modelat structurile, comportamentul și aspectele fiziologice implicate în înflorirea plantelor; biologie florală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropologique)
2. şcoală ~ă = a) şcoală întemeiată de Lombroso, care concepea infracţiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susţine în mod eronat că viaţa socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biomécanique)
1. adj. referitor la biomecanică.
2. s. f. ştiinţă care studiază fenomenele fiziologice cu ajutorul mecanicii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blocage)
1. blocare.
2. fundaţie de piatră, de bolovani la un zid, la o şosea, stradă, cale ferată etc.
3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acţiune a adversarului sau pentru a proteja o acţiune proprie.
4. întrerupere a desfăşurării unui proces sau a unei funcţii fiziologice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kimographe)
1. aparat pentru înregistrarea anumitor fenomene fiziologice.
2. aparat în fonetica experimentală pentru înregistrarea sunetelor vorbirii.