Rezultate secundare (Floarea):
Parte de vorbire: s.f. art.
Origine: (subst. compus)
1. (botanică) plantă cu flori mari și galbene care se întorc după soare, din care se extrage uleiul alimentar; sora-soarelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agate)
1. litere tipografice cu floarea de şase puncte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. aldino)
1. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) cu floarea dreaptă, dar cu conturul mai plin; gras.
2. s. n. text imprimat cu asemenea caractere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amplexiflore)
1. (bot.) care îmbrăţişează floarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bloca)
2. (poligr.) culegere intenţionată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenţia corectorului.
3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăţilor din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituţii.
4. imposibilitate de funcţionare, de aplicare a unei reguli.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. conubium „căsătorie”)
1. (livr.) uniune de două persoane, de obicei, care creează o legătură de familie și atrage după sine drepturi și responsabilități legale, sociale și/sau religioase; căsătorie.
2. (bot.) introducere a vlăstarului unei plante într-o altă plantă, de obicei de specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi; altoire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Edelweiss)
1. inv. plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescenţe compuse din capitule înconjurate de bractee albe şi păroase, care creşte în munţi; floarea-doamnei, albumiţă, floare-de-colţ.