Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fluvius)
1. apă curgătoare cu debit mare, care se varsă în mare sau în ocean.
2. (fig.) şuvoi; potop; revărsare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effluve, lat. effluvium)
1. emanație gazoasă a unor corpuri; emanație electrică sau magnetică.
2. (fig.) curent, flux fluid, suflu.
3. descărcare electrică, de slabă luminozitate, în jurul electrozilor aflați la o tensiune înaltă.
4. defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare, datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electrostatic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (film + fluviu; cf. fr. film-fleuve)
1. lucrare cinematografică de o lungime neobișnuită, depășind cu mult durata medie a unui film care este de 1h30 - 2h.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interfluve)
1. porţiune de teren care desparte două văi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (roman + fluviu; cf. fr. roman-fleuve)
1. roman vast în mai multe volume (de multe ori mai mult de zece), care formează un întreg, dar pot fi citite și separat, și care tratează un personaj central, o epocă a vieții, generațiile succesive ale unei familii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)
1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. şut în stâlpul porţii de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.
7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canal, lat. canalis)
1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc.
2. braţ de mare între două ţărmuri apropiate.
3. arteră de circulaţie pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formaţie anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conţine măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informaţiilor într-un sistem electronic de calcul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. cisrhenanus, fr. cisrhénan)
1. de dincoace de Rin; mai ales în raport cu Franța, pe malul stâng al fluviului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confluent, lat. confluens)
1. (despre ape) care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu) mai mare.
2. (despre vase sangvine, organe) care se unesc.
3. (fig.) care tinde spre un ţel comun.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. delta)
1. zonă aluvionară, triunghiulară, între braţele unui fluviu la vărsarea în mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffluence)
1. ramificare a unui curs de apă în mai multe braţe, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen.
2. ~ glaciară = despărţirea unui gheţar în două braţe, care înaintează în aval de ambele părţi ale unui interfluviu.
4. înlocuire a discursivităţii obişnuite a gândirii şi vorbirii prin propoziţii şi idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenţiei asupra unor chestiuni secundare.