abitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habitation, lat. habitatio)

1. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva.
2. (înv.) abitațiune.
3. (var.) habitație.

comodat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commodant, lat. commodatum)

1. (jur.) împrumut de folosință.

locație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. location, lat. locatio)

1. închiriere.
2. chirie plătită pentru un lucru luat în folosință.
3. taxă de ~ = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor.
4. determinare a poziției unei nave în larg.
5. (inform.) ~ de memorie = zonă a memoriei unui calculator electronic al cărei conținut poate fi folosit în timpul rulării unui program.
6. (jur.) contract prin care una dintre părți se obligă să procure celeilalte, în schimbul unei anumite sume, folosința unui lucru pentru un timp determinat.

mortgaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mort-gage)

1. gaj în folosința creditorului, fără deducerea din datorie a roadelor obținute.

rutină 1

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., engl. routine)

1. capacitate, îndemânare câștigată printr-o practică îndelungată.
2. (depr.) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în același fel; respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite.
3. (inform.) set de instrucțiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, când operațiile sunt comune; (sub)program de folosință curentă sau repetitiv, care asigură o funcție bine definită.

subarenda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (sub- + arenda)

1. a transmite cuiva folosința temporară a unui bun deținut în arendă.