Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phonème)
1. cea mai mică unitate fonică sau sonoră a unei limbi, având funcţia de a alcătui şi de a deosebi între ele cuvinte sau forme gramaticale ale unuia şi aceluiaşi cuvânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archiphonème)
1. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reuneşte în sine două sau mai multe foneme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphonème)
1. exclamaţie sentenţioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phonématique)
2. s. f. parte a fonologiei care studiază în special fonemele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phonémique)
1. referitor la fonem; fonematic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. morphonème)
1. fonem cu funcţie morfologică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allophone)
1. (fon.) variantă a unui fonem, în funcţie de context.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aperture, lat. apertura)
2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem.
3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecţie al axei obiectivului cu planul acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archiphonème)
1. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reuneşte în sine două sau mai multe foneme.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. délabialiser)
1. (fonetică) a face să devină nelabial; a suprima labializarea unui fonem.
2. (antonim) a labializa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorsal)
1. adj. referitor la partea posterioară a corpului sau a unui organ.
2. (s. m.) marele ~ = cel mai lat muşchi al spatelui.
3. (despre foneme) articulat în spatele limbii.
4. s. f. sistem muntos care se întinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separând două bazine.
5. lanţ muntos care se întinde pe spaţiul unui continent.
6. relief mai puţin accidentat, care separă unităţi de relief mai joase.
7. prelungire a unui anticiclon între două zone cu presiune atmosferică mai coborâtă, care poate fi asemănată cu un „bot de deal”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phonématique)
2. s. f. parte a fonologiei care studiază în special fonemele.