Rezultate secundare (Form;):
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -forme, cf. lat. forma „figură, imagine”)
1. „aspect, formă, înfățișare”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acanthiforme)
1. cu aspect de ghimpe; aculeiform.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acariforme)
1. cu înfățișare de acarian.
2. al cărui aspect exterior amintește de cel al acarienilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acetabuliformis, acetabulosus)
1. în formă de cupă sau de pocal, cu marginile slab curbate spre interior.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT acetabuliformis; acetabulosus; caliciformis; cupuliformis; caliculatus
2. FR acetabuliforme; caliciforme; cupuliforme; forme de calice
3. EN acetabuliform; goblet-shaped; saucer-shaped; calycular; calyciform; cupular; cyathiform
4. DE becherförmig; napfförmig; schalenförmig; kelchig; kelchförmig; kelchartig
5. RU блюдчaтый; уксусницеобрaзный; плюсковидный; бокaльчaтый
6. HU serleg alakú, kehelyszerű, kupaszerű
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT acicularis; aciculatus; aciculifer; aciculiformis
2. FR aciculaire; aciculé; aciculifère
3. EN acicular; needle-spaped; aciculate; sharp pointed
4. DE nadelförmig; nadelspitzig; spitzlaufend; nadelartig
5. RU иrловидный; иrольчaтый; иrлоносный
6. HU tűalakú, tűszerű, tűhegyű, szúrós
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)
1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abcéder, lat. abscedere)
1. a (se) transforma în abces; a supura.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)
1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)
1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.