deformat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT deformatus; deformis
2. FR déformé; difforme
3. EN deformed; difformed; misshapen; distorted
4. DE mißgestaltet; verformt; deformiert; verunstaltet; entstellt
5. RU деформировaнный; уродливый; искaженный
6. HU torz, eltorzult

format 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (forma)

1. formare.

format 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. format)

1. forma și dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezultă în urma împăturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune.
2. (inform.) mod de prezentare a datelor sau instrucțiunilor unui program pe un suport de informație.

format, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. forma)

1. care a atins maturitatea fiziologică; maturizat, matur.
2. care a primit instruire; instruit, educat, pregătit.
3. care a căpătat o anumită experiență de viață.
4. bine ~ = care este construit corect.
5. alcătuit, constituit (din).
6. (anton.) neformat.

formata

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (engl. format)

1. a pregăti (un suport informatic) pentru a primi date, conform unui format standard.

formatare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. formata)

1. acțiunea de a formata și rezultatul ei.
2. operația prin care este dat un format unui suport informatic.

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

acantocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthocyte)

1. hematie deformată semănând cu niște spini zburliți.

acardie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acardie)

1. (embriologie) malformație embrionară constând în lipsa inimii.

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.

achinetospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinétospore)

1. celulă asexuată imobilă și de rezistență, formată prin fragmentare, la cloroficee și cianoficee.