Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fragment, lat. fragmentum)
2. moment dintr-o operă literară, muzicală, dintr-o scriere.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT fragmentum
5. RU фрarмент; обломок; кусок
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT fragmenta volvae; reliquiae volvae
4. DE Volvareste
6. HU bocskortöredék
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fragmenter)
1. a împărţi în fragmente; a fracţiona, a segmenta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fragmentaire)
1. format din fragmente; incomplet.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fragmenta)
1. acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; faptul de a fi redus la o stare de fragmente; fragmentație.
2. (informatică) stocarea unui fișier în mai multe zone separate de memorie împrăștiate pe un hard disk.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fragmentar + -ism)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. fragmenta)
1. împărțit în bucăți; îmbucătățit.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinétospore)
1. celulă asexuată imobilă şi de rezistenţă, formată prin fragmentare, la cloroficee şi cianoficee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aleurite)
1. rocă sedimentară detritică, formată din granule foarte mici de minerale, de roci.
2. fragment dintr-un astfel de sediment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alinéa, lat. alinea)
1. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri.
2. pasaj dintr-un articol de lege; paragraf.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrochage)
1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiectomie)
1. excizie a unui fragment dintr-un vas sangvin sau limfatic.