Parte de vorbire: s.n. (regional)
Origine: (freca + -ălău)
1. băț gros și neted, folosit la mestecarea mămăligii et cetera; făcăleț.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abraser)
1. a prelucra prin aşchiere, cu un abraziv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrasion, lat. abrasio)
1. proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor.
2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.
Parte de vorbire: adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)
Origine: (fr. abrasif)
1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)
1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antifriction)
1. aliaj pe bază de antimoniu, folosit la cuzineţi pentru a reduce frecarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspiration, lat. adspiratio)
1. năzuinţă, dorinţă puternică.
2. deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte prin micşorarea presiunii aerului din ea.
3. zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe.