Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. assignation)
1. repartizare a frecvenţelor de lucru pentru diferite staţii de radiocomunicaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mélocorde)
1. instrument electronic care emite sunete neobişnuite, prin modificarea frecvenţelor după dorinţa interpretului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pistonphone)
1. dispozitiv de etalonare a microfoanelor în domeniul frecvenţelor joase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ondomètre)
1. instrument de măsură a lungimilor de undă sau a frecvenţelor oscilaţiilor electromagnetice; ondometru, frecvenţmetru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. woofer)
1. difuzor special pentru redarea frecvenţelor joase.