Dictionar

frecventa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. frequentare, fr. fréquenter)

1. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole).
2. a vizita deseori pe cineva.
 

frecvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. frequentia, fr. fréquence)

1. repetare deasă și regulată a unei mișcări, acțiuni etc.
2. participare a studenților, a elevilor la cursuri.
3. număr al repetărilor unui fenomen periodic în unitatea de timp.
4. mărime egală cu numărul de vibrații pe secundă ale unei mișcări vibratorii.
 

frecvență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT frequentia
2. FR fréquence
3. EN frequency
4. DE Frequenz; Häufigkeit
5. RU встречaемость; чaстотa
6. HU sűrűség, helyi állandóság
 

audiofrecvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audiofréquence)

1. frecvență a oscilațiilor sonore percepute de auz.
 

frecventabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fréquentable)

1. care poate fi frecventat.
2. (despre o persoană) cu care se poate avea o legătură.
3. (despre un loc) unde se poate merge.
4. (antonime) infrecventabil, nefrecventabil.
 

frecventativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. frequentativus, fr. fréquentatif)

1. (despre verbe) care arată o repetare a unei acțiuni.
 

girofrecvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyrofréquence)

1. (electron.) număr de ture pe secundă făcute de electroni în jurul liniilor de inducție ale unui câmp magnetic uniform.
 

hiperfrecvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyperfréquence)

1. frecvență foarte înaltă a unei mișcări periodice.
2. undă electromagnetică cu lungime de ordinul centimetrului, mai ales în radar.
 

radiofrecvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiofréquence)

1. frecvență mică, specifică radioundelor.
 

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
 

actinobaciloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinobacillose)

1. boală, frecventă la taurine, asemănătoare actinomicozei, prin adenopatie și abcese.
 

alegorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. allégorisme)

1. artă care constă în folosirea neîndemânatică sau prea frecventă a alegoriei; exprimare prin alegorii; metaforă prelungită și continuă.
 

antianginos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiangineux)

1. (medicament) capabil să reducă frecvența, intensitatea crizelor anginoase.
 

antifazat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiphasé)

1. (despre două mărimi armonice de aceeași frecvență) cu o diferență de fază care corespunde unei jumătăți de perioadă.
 

antivibrator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anti-vibrateur)

1. (despre un sistem tehnic) care împiedică vibrațiile de o anumită frecvență.