Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fuga)
1. compoziţie muzicală polifonică în care vocile se succedă, repetând fiecare melodia dezvoltată după legile contrapunctului.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. centrifuger)
1. a supune forței centrifuge; a efectua o centrifugare.
2. a îndepărta de centru, de obicei printr-o rotație rapidă care separă, elementele unui lichid, în funcție de densitățile asociate acestora.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. contrafuga)
1. (muz.) fugă în care imitarea temei se face prin intervale de aceeași valoare, dar în sens invers; fugă inversată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fugax, fr. fugace)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fugacité)
1. caracterul a ceea ce este fugace.
2. (chim.) presiune corectată la care gazul posedă aceleaşi proprietăţi cu ale gazului ideal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fugări + -eală)
1. fugă după cineva; fugărit, urmărire.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fugări)
1. I. urmărit de cineva în fugă; pus pe fugă; alergat, alungat, gonit.
2. II. punere pe fugă a cuiva; fugărire.
3. urmărire a cuiva fugind în urma lui; fugărire.
4. fugă unul după altul; fugărire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amiante)
1. (mineralogie) silicat natural hidratat de calciu și magneziu, cu contextură fibroasă, filtrantă și ignifugă; azbest.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amidopyrine)
1. medicament din antipirină, cu acţiune febrifugă şi analgezică; piramidon; aminofenazonă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aminophénasone)
1. medicament din antipirină, cu acțiune febrifugă și analgezică; amidopirină.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. amok)
1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. burat)
1. sită centrifugă pentru cernut făina din cereale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. calorifugeage)
1. izolare termică calorifugă.