OK
X
funcționar, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fonctionnaire)
1.
cel
care
deține
o
funcție
administrativă
într-o
întreprindere
sau
instituție.
funcționarism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. functionnarisme)
1.
tendință
birocratică
de
a
considera
problemele
din
punct
de
vedere
individual
și
nu
general.
abreviator
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1.
cel
care
abreviază
scrierile
unui
autor.
2.
autor
al
versiunii
scurte
a
unei
lucrări
literare.
3.
funcționar
al
cancelariei
papale
însărcinat
cu
redactarea
minutelor.
activ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1.
adj.
care
participă
efectiv
la
o
acțiune;
harnic,
dinamic.
2.
(biol.)
aflat
în
stare
de
completă
funcționare.
3.
membru
~
=
membru
al
unei
organizații,
instituții,
având
obligații
și
bucurându-se
de
drepturi
depline.
4.
(mil.)
în
activitate.
5.
(despre
corpuri,
substanțe)
care
intră
ușor
în
reacție.
6.
(despre
diateza
verbală)
care
arată
că
subiectul
săvârșește
acțiunea.
7.
vocabular
~
=
vocabular
folosit
în
mod
curent.
8.
(despre
operații,
conturi,
bilanțuri)
care
se
soldează
cu
un
profit.
9.
s.
n.
totalitatea
mijloacelor
economice
ale
unei
întreprinderi,
instituții
etc.;
parte
a
bilanțului
în
care
sunt
înscrise
aceste
mijloace.
10.
colectiv
de
membri
pe
lângă
un
organ
de
partid,
pe
care
se
sprijină
în
întreaga
sa
activitate.
11.
adv.
în
mod
activ.
administrativ, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)
1.
I.
care
aparține
administrației,
privitor
la
administrație.
2.
care
face
parte
dintr-o
administrație
publică
sau
privată;
care
privește
personalul
administrației.
3.
care
emană
de
la
un
organ
de
administrație.
4.
pe
cale
~ă
=
prin
organele
de
administrație.
5.
aparat
~
=
totalitatea
serviciilor
și
a
personalului
dintr-o
instituție,
dintr-un
stat.
6.
drept
~
=
ansamblu
de
norme
care
reglementează
funcționarea
administrației
publice.
7.
II.
instituție
de
administrație;
serviciu
însărcinat
cu
administrarea
unei
companii
et
cetera;
gospodărie.
alimenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. alimenter, lat. alimentare)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
hrăni,
a
(se)
nutri
(cu
alimente).
2.
tr.
a
aproviziona
cu
ceva
necesar
traiului.
3.
a
furniza
cele
necesare
pentru
funcționarea
unui
motor,
a
unei
mașini
etc.
alimentație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alimentation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
alimenta
și
rezultatul
ei;
alimentare.
2.
(despre
ființe)
acțiune
de
asigurare
a
elementelor
necesare
creșterii,
conservării;
hrănire.
3.
(prin
analogie)
acțiunea
de
a
furniza
ceva
(unei
fabrici,
unei
mașini
etc.)
necesar
pentru
funcționare;
alimentat.
4.
ceea
ce
alimentează;
hrană,
nutriment.
5.
~
publică
=
rețea
de
întreprinderi
comerciale
pentru
servirea
populației
cu
produse
alimentare.
ambreiaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. embrayage)
1.
acțiunea
de
a
ambreia;
ambreiare,
ambreiere.
2.
organ
de
mașină
care
asigură
o
legătură
temporară
între
doi
arbori
coaxiali,
permițând
și
decuplarea
în
funcționare.
3.
(antonime)
debreiaj,
debreiere.