Rezultate secundare (Funcţionarea):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)
1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administraţie.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alimenter, lat. alimentare)
1. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente).
2. tr. a aproviziona cu ceva necesar traiului.
3. a furniza cele necesare pentru funcţionarea unui motor, a unei maşini etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. encrasser)
1. refl. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcţionarea normală.
2. (despre un tipar) a se îmbâcsi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Apparatur)
1. ansamblul aparatelor care asigură funcţionarea, controlul şi reglarea unei maşini sau instalaţii.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cabanier)
1. persoană care asigură întreținerea și funcționarea unei cabane; administrator al unei cabane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charte, lat. charta)
1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăţi.
2. convenţie, pact politic fundamental.
3. act care stabileşte funcţionarea unei organizaţii internaţionale.