anunciator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annonciateur)

1. aparat care semnalează anumite modificări în timpul funcționării unui sistem tehnic.

autoblocare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + blocare)

1. oprire în timpul funcționării a unui mecanism, a unei mașini sub acțiunea propriilor forțe rezistente la frecare.

autoexcitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-excitation)

1. excitație magnetică a unei mașini electrice, produsă în cursul funcționării de o sursă de energie proprie.

autopornire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + pornire)

1. rulare automată a funcționării normale a unui motor asincron.

control

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrôle)

1. verificare a unei activități pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire.
2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producției; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoștințele elevilor și studenților.
3. urmărire a funcționării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.
4. supraveghere continuă (morală sau materială).
5. stăpânire.
6. dirijare a propriilor mișcări și manifestări.
7. instituție însărcinată cu supravegherea unor activități.
8. (pl.) registru de evidență a personalului (și a animalelor) unei unități militare.

corporatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corporatisme)

1. doctrină social-economică și politică axată pe ideea corporației, ca principiu și unitate de bază a organizării și funcționării societății.