Dictionar

 
 

afuziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affusion, lat. affusio)

1. stropire, aspersiune ca mijloc terapeutic.
 

confuziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. confusion, lat. confusio)

1. (jur.) stingere a unor obligații prin întrunirea de către aceeași persoană a calităților de debitor și creditor.
2. confuzie.
 
 
 

profuziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. profusion, lat. profusio)

1. cantitate mare, prisos, (supra)abundență.
2. exces de liberalitate; risipă.
3. (loc. adv.) cu ~ = din abundență, din belșug.
4. (var. înv.) profuzie.
 
 

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablațiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
 
 

actinoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinoscopie)

1. (med.) examen optic al unui organ sau țesut prin transparență sau difuziune.
 

amfigamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphigamie)

1. fuziune a două celule sexuate din care rezultă nuclei conjugați.
 

audiovideo

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (audio- + -video)

1. de radiodifuziune și televiziune.
2. (var.) audio-video.
 

autofecundare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. autofécondation)

1. fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ; autofecundație.