Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN acrogenous
4. DE akrogen; spitzständig; endsprossend
5. RU aкроrенный
6. HU csúcson keletkező, csúcson növekedő
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT acropleurogenicus; acropleurogenus
2. FR acropleurogène; acropleurogenous
3. EN acropleoulogen
4. DE akropleurogen
6. HU amely csúcson és szervek oldalain fejlődik
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acropleurogenicus, acropleurogenus)
1. (bot.) care se dezvoltă la vârful şi pe laturile organelor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU возбудитель
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglutinogène)
1. substanţă proteică din compoziţia microbilor şi a globulelor roşii care produce aglutinina.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU aльпиrенный
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)
1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiogène)
1. (biol.) (despre medii) care este lipsit de viață.
2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)
1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiotrophie)
1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.