Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 +sincronizare)
1. operaţie simplificată de conectare a generatoarelor sincrone în paralele cu reţeaua.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électronique)
1. adj. 1. referitor la electroni(că).
2. care funcționează după legile electronicii.
3. muzică ~ă = muzică cu ajutorul generatoarelor de sunete electronice.
4. s. f. știință care studiază fenomenele legate de mișcarea electronilor și ionilor în diferite medii.
5. ramură a electrotehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor și aparatelor electronice.