Dictionar

Genetică

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT genetica

2. FR génétique

3. EN genetics

4. DE Genetik; Vererbungslehre

5. RU rенетикa

6. HU genetika, örökléstan, származástan


Fenogenetică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénogénétique)

1. ramură a geneticii care studiază caracterele ereditare în cursul dezvoltării ontogenetice a organismului.


Fitogenetică

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT phytogenetica

2. FR phytogénétique; génétique végétale

3. EN phytogenetics

4. DE Phytogenetik; Pflanzengenetik

5. RU фитоrенетикa

6. HU növénygenetika


Fitogenetică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. phytogénetique)

1. ramură a biologiei vegetale care studiază procesele genetice implicate în dezvoltarea și evoluția plantelor; genetică vegetală.


Acropatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acropathie)

1. (med.) denumire genetică a afecțiunilor extremităților membrelor; patologia extremităților (mâini, picioare, degete et cetera).


Aeromorfoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéromorphose)

1. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acţiunea factorilor atmosferici.

2. acţiunea morfogenetică a aerului asupra dezvoltării organelor (ex. plantele amfibii).


Ameliorator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. améliorateur)

1. I. care ameliorează; având puterea de a îmbunătăți; ameliorant.

2. (creșterea animalelor) a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.

3. II. cel care ameliorează.

4. cal de reproducție a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.


Aneuploid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aneuploïde, engl. aneuploid)

1. (genetică) (despre organisme) al cărui număr de cromozomi nu este un multiplu al numărului haploid al speciei; care prezintă aneuploidie.

2. (antonim) euploid.


Barimorfoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barymorphose)

1. influenţă morfogenetică a forţei de gravitaţie asupra organelor plantelor; geomorfoză.


Biogenetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biogénétique)

1. adj. referitor la biogenetică.

2. s. f. studiul apariţiei şi evoluţiei vieţii; biogenie.