Dictionar

Rezultate secundare (Germanică):

Anglo-saxon, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anglo-saxon)

1. s. m. f. pl. populaţii germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-V

2. adj. care aparţine anglo-saxonilor.

3. limbă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche.


Centum

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. centum)

1. limbă ~ = limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetele g şi k nealterate înaintea vocalelor e şi i (greaca, latina, celtica, germanica).


Danez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. danois)

1. (locuitor) din Danemarca.

2. (s. f.) limbă germanică vorbită de danezi.


Englez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. inglese, fr. anglais)

1. (locuitor) din Anglia.

2. (s. f.) limbă germanică vorbită de englezi.


Franc 3, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. franc, franque)

1. s. m. (locuitor) dintr-o uniune de triburi germane, care trăiau în sec. III, pe cursul inferior al Rinului.

2. (s. f.) limbă germanică vorbită la început de franci, cuceritorii Galiei.


Germanitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (german + -itate)

1. caracterul a ceea ce este german; germanism (2).

2. lumea germanică.