Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. iceberg)
1. bloc uriaş de gheaţă plutitoare, din gheţurile polare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. icefield)
1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheaţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthélie)
1. (astronomie) pată luminoasă, rotundă, care se formează pe cer în partea opusă Soarelui.
2. (meteorologie) aparență luminoasă, plasată vizavi de soare, care apare din cauza acelor de gheață care plutesc în atmosferă sau care coboară încet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aprés-ski)
1. gheată călduroasă care se foloseşte iarna, după schiat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arborisation)
1. desen natural sugerând ramuri de arbori în unele minerale sau pe geamuri când îngheaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquise)
1. câmp de gheaţă în regiunile polare de-a lungul ţărmurilor mării; pack.
2. picior de susţinere la baza unui puţ de mină în curs de spălare pentru a susţine zidăria de deasupra până face priză.