Dictionar

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

aisfild

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. icefield)

1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheață.
 

aluviu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat., fr. alluvium)

1. perioadă geologică din cuaternarul superior, începând de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre; holocen.
 

circ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cirque, lat. circus)

1. construcție vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani).
2. reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobație, dresaj de animale etc.
3. incinta circulară unde se desfășoară spectacolele de circ (2).
4. depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar.
5. ~ lunar = crater lunar.
 

confluență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confluence, lat. confluentia)

1. loc unde se unesc două cursuri de apă sau limbile a doi ghețari.
2. (fig.) punct de întâlnire, contact.
 

CRIMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. crymo-, cf. gr. krymos „frig, îngheț, răceală”)

1. „îngheț, înghețare, frig”.