Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnosticisme)
1. concepţie gnoseologică care neagă posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (contemplativ + -ism)
1. orientare gnoseologică specifică materialismului premarxist, care atribuie individului un rol pasiv în procesul cunoaşterii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contemplativité)
2. trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (reflecta)
1. acţiunea de a (se) reflecta.
2. (arte) redare, oglindire transfigurată a realităţii.
3. categorie a filosofiei care exprimă esenţa relaţiei dintre materie şi conştiinţă, privită sub raport gnoseologic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sensualisme, it. sensualismo)
1. concepţie gnoseologică potrivit căreia senzaţia ar fi unica sursă a cunoaşterii.
2. doctrină care consideră plăcerea simțurilor drept motor al fiecărei acțiuni; senzualitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (Socrate + -ism)
1. orientare a gândirii filozofice spre subiect, spre om, spre problemele gnoseologice şi morale, proprie lui Socrate, care considera că adevărul poate fi descoperit prin reflecţie filozofică şi prin maieutică.