Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. squelette)
1. partea osoasă sau calcaroasă a corpului la vertebrate; totalitatea oaselor unui vertebrat.
2. ansamblu de elemente care formează structura de rezistență a unei construcții sau a unui sistem tehnic; osatură.
3. (fig.) plan, schemă sumară a unei opere literare, științifice etc.
4. fracțiune granulometrică a solului, din elemente minerale mai mari de 2 mm.
5. caracter tipografic (lung și subțire) format din conturul literelor.
6. (lingv.) totalitatea sunetelor (fonemenelor) din care e format un cuvânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tambour, germ. Tambour)
1. dispozitiv cilindric, gol, folosit în diferite scopuri în tehnică; tobă.
2. piesă cilindrică pentru spargerea și sortarea granulometrică a pietrei.
3. ~ grad = piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat, prevăzută cu gradații la unul din capete.
4. (arhit.) bloc de piatră, elementul constitutiv al fusului unei coloane; (p. ext.) element cilindric al unei construcții.
5. vestibul la intrarea unei clădiri, delimitat de două rânduri de uși.
6. porțiune prismatică ori cilindrică, între o cupolă și arcurile sau zidurile care mărginesc un spațiu boltit.
7. spațiu în care se învârtește o ușă pivotantă cu mai multe aripi.