Dictionar

grecesc

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: ( grec + -esc)

1. care aparține Greciei sau grecilor, privitor la Grecia sau la greci; grec.
2. după moda sau în felul grecilor, ca la greci.
 

aditon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. adyton)

1. (ant.) încăpere secretă a unui templu grecesc.
 

alfa 1

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr., gr. alpha)

1. prima literă a alfabetului grecesc (α, Α), corespunzând sunetului a.
2. ~ și omega = începutul și sfârșitul.
3. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni și doi neutroni; radiație ~ = radiație din particule alfa.
 

amforă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphore, lat. amphora)

1. vas antic grecesc, de obicei de pământ ars, de formă ovoidă, cu două mânere și gât alungit, folosit pentru depozitarea și transportul lichidelor sau cerealelor.
 

aribal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. arryballos)

1. (ant.) vas grecesc sferic, cu gât foarte strâmt și cu buză lată.
 

beta

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr. bêta)

1. inv. a doua literă a alfabetului grecesc (β, Β), corespunzând sunetului b.
2. radiație ~ = radiația emisă de nucleul izotopilor radioactivi, din electroni.
 

corifeu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coryphée, gr. koryphaios, şef)

1. s. m. conducător al corului în teatrul antic grecesc.
2. cântăreț solist într-un cor.
3. balerin care conduce un ansamblu de balet.
4. s. m. f. om de seamă cu rol conducător într-un domeniu al științei sau al artei.