Dictionar

aulos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. aulos)

1. instrument de suflat cu ancie dublă, la grecii antici.
 

echină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échine)

1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.
2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric.
3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă.
 

greco

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grecque, it. greca)

1. motiv ornamental inspirat de la grecii antici, ca bordură în țesuturi de mobilă, la fețe de masă etc.
 

olimpiadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. olympiada, fr. olympiade, germ. Olympiade)

1. (la grecii antici) perioadă de patru ani între două jocuri olimpice.
2. competiție sportivă internațională care se organizează din patru în patru ani; jocuri olimpice.
3. concurs pe materii, organizat anual pentru elevii din învățământul liceal.
 

petas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. petasus, gr. petasos)

1. (ant.) pălărie rotundă cu boruri largi, pe care o purtau grecii; (spec.) coif cu două aripioare, cu care este reprezentat adesea zeul Mercur.
 

sirmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. syrma)

1. (ant.) mantie mare în tragedia greacă la actorii care interpretau roluri de zei.
2. haină lungă cu trenă la grecii antici.