Dictionar

Rezultate secundare (Greșită):

Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Acatafazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)

1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.

2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.


Acatagrafie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acatagraphie)

1. tulburare a comunicării scrise constând în aşezarea greşită a cuvintelor în scris.


Condiţionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conditionnalisme)

1. tendinţă greşită de a identifica şi înlocui cauza cu condiţiile în care apar sau există fenomenele.

2. doctrină potrivit căreia nemurirea sufletului ar fi condiţionată de viaţa de pe pământ.


Decentrare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. décentrage)

1. acțiunea de a descentra; deplasarea centrului.

2. deplasare, din poziţia normală, a unei piese, a unei imagini de televiziune pe ecranul unui cinescop.

3. (dispozitiv optic) aliniere greșită a centrelor lentilelor.

4. (psihologie) acțiunea de a muta un centru de interes.

5. (tehnol.) mutarea centrului de greutate al unei piese de prelucrat.

6. (antonim) centrare.


Eroare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. erreur, lat. error)

1. lipsă de concordanță între percepții și realitatea obiectivă; cunoștință falsă, denaturată; greșeală.

2. a induce (pe cineva) în ~ = a amăgi, a înșela.

3. (jur.) reprezentare greșită asupra unei situații de fapt, ori asupra existenței unui act normativ.

4. diferența dintre valoarea măsurată și cea reală a unei mărimi.