grilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grille)

1. panou format dintr-o rețea de gratii paralele care se așază la o deschidere.
2. grătar.
3. obstacol la o fortificație făcut într-un gard de vergele de oțel.
4. electrod al unei lămpi de radio, în formă de sită.
5. carton perforat care permite cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice și corectarea la examene.
6. desen în pătrățele pentru cuvinte încrucișate.
7. repartiție orară a emisiunilor de radio și televiziune.
8. (pl.) prăjituri preparate din cocă și miere, în formă de grilă.
9. zăbrelele vizierei unui coif.
10. sistem de remunerație.

bigrilă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bigrille)

1. (electronică) tub electronic cu două grile; tetrodă.

grilaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grillage)

1. împrejmuire din panouri de vergele metalice sau de lemn, ori din plasă de sârmă.

negrilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. négrille)

1. rasă umană de talie foarte mică, cu pigmentație brun-gălbuie, în pădurile din Congo și Zair; pigmei.

pentagrilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. pentagrid)

1. tub electronic cu vid, cu un catod, un anod și cinci grile.

telegrilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télégrille)

1. (enigmistică) îmbinare de anagramă și criptogramă, în care se prezintă spre dezlegare un tabel, asemănător aritmogrifului.

test-grilă

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (test + grilă)

1. formă de evaluare obiectivă în care respondenților li se cere să aleagă numai răspunsuri corecte din opțiunile oferite sub formă de listă.

autogravură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Autogravüre)

1. (poligrafie) procedeu tipografic în care motivul imaginii sau textului din forma de imprimat este conceput ca un model cadrilat (grilă); imprimare produsă prin această metodă; velografie.

autoheterodină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autohétérodyne)

1. oscilator realizat prin cuplarea circuitelor de anod și de grilă ale unui etaj cu triodă, în telegrafie.

cancello

Parte de vorbire:  s.n. (italienism)  
Etimologie: (it. cancello)

1. structură alcătuită din una sau mai multe bare de lemn sau metal legate între ele; gard, grilaj, îngrăditură.
2. (în bisericile catolice) balustradă între sanctuar și spațiul navei.
3. (var.) cancel.

claire-voie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. claire-voie)

1. împrejmuire cu grilaj; grilaj cu șipci; planșeu din grinzi cu interspații.
2. (arhit.) balustradă exterioară de piatră; partea de sus a bisericilor gotice, în care ferestrele, apropiate între ele sau despărțite numai prin menouri ori colonete, formau un etaj ajurat.

grilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grille)

1. panou format dintr-o rețea de gratii paralele care se așază la o deschidere.
2. grătar.
3. obstacol la o fortificație făcut într-un gard de vergele de oțel.
4. electrod al unei lămpi de radio, în formă de sită.
5. carton perforat care permite cifrarea și descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice și corectarea la examene.
6. desen în pătrățele pentru cuvinte încrucișate.
7. repartiție orară a emisiunilor de radio și televiziune.
8. (pl.) prăjituri preparate din cocă și miere, în formă de grilă.
9. zăbrelele vizierei unui coif.
10. sistem de remunerație.

hersă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. herse)

1. grilă din fier sau din lemn armat, culisantă, care protejează poarta unei cetăți.