Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. bracket)
1. placă de metal folosită pentru ranforsarea unei piese sau pentru asamblarea barelor care se unesc într-un nod al unei grinzi; guseu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calage)
1. calare.
2. mod de aşezare a aripii sau ampenajelor faţă de fuzelajul unui avion.
3. postament de grinzi de lemn pe care stau navele în cală.
4. adâncime la care se cufundă în apă o navă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cantilever)
1. adj., s. n. (sistem de suspensie) care nu are o susţinere directă.
2. s. n. tip de pod metalic ale cărui grinzi principale nu au o susţinere directă, suspendând o grindă cu o deschidere redusă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. claire-voie)
1. împrejmuire cu grilaj; grilaj cu şipci; planşeu din grinzi cu interspaţii.
2. (arhit.) balustradă exterioară de piatră; partea de sus a bisericilor gotice, în care ferestrele, apropiate între ele sau despărţite numai prin menouri ori colonete, formau un etaj ajurat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cuvelage)
1. armare interioară a puțurilor exploatărilor miniere; căptușirea interiorului unui puț minier cu scânduri, grinzi sau zidărie.
2. introducerea unui tub metalic într-un puț artezian sau o gaură de foraj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gousset)
1. placă de metal care asigură legătura barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi, al unei ferme2 etc.; brachet.