Dictionar

guma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. gommer)

1. a aplica un strat de gumă sau de cauciuc pe suprafața unui obiect.
2. a aplica un strat de clei, de lipici, pe dosul unei etichete, mărci poștale etc.
 

gumă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. gomme, it. gomma, lat. gummi)

1. substanță vâscoasă secretată de unele plante sau obținută sintetic, care se întărește în contact cu aerul.
2. bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră.
3. ~ de mestecat = bomboană din gumă, cu o glazură dulce, care se mestecă în gură.
 

gumaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. gommage)

1. acțiunea de a guma și rezultatul ei; gumare.
2. aplicare a unui strat de gumă, de cauciuc, de clei etc. pe suprafața unui obiect.
 

gumare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (guma)

1. acțiunea de a guma și rezultatul ei; gumaj, gumat.
2. aplicare a unui strat de gumă, de cauciuc, de clei etc. pe suprafața unui obiect.
 

gumat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (guma)

1. acoperit cu gumă, cu cauciuc, cu clei, cu lipici etc.
 

legumă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. legumen)

1. plantă agricolă de la care se consumă în alimentație partea vegetală, sau fructele; zarzavat.
2. fruct uscat, cu mai multe semințe, dehiscent, cu două valve, la leguminoase; păstaie.
3. (spec.) om al cărui creier a fost golit și i s-au implantat anumite ordine pe care le execută ca un robot.
 

abțibild

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafață netedă.
2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunțișuri; mici șmecherii.
 

adragant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adragante)

1. gumă vegetală secretată de trunchiul unui arbust.
 

antiton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + ton/are/)

1. (poligr.) emulsie din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită pentru combaterea fenomenului de tonare.
 

arabic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabique)

1. arab (II).
2. gumă ~ă = substanță cleioasă din unele specii de salcâm exotic sau obținută pe cale sintetică, pentru lipit, apretat etc.
 

astragal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)

1. s. n. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus.
2. mulură rotunjită care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului.
3. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă.
 

balata

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. balata)

1. gumă dintr-un arbore din America tropicală, la fabricarea izolanților, la impregnarea curelelor de transmisie.