guru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. guru)

1. preceptor religios la brahmani.
2. mentor spiritual.

guruism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (guru + -ism)

1. mișcare spirituală condusă de un guru.

ashram

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ashram)

1. ermitaj, locul de retragere colectivă unde discipolii se adună în jurul unui guru pentru a primi învățătura sa.

autopod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autopode)

1. ax vegetativ de creștere prin mugurul terminal.

consonantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Konsonant)

1. sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient de tare pentru a fi auzit; sunet al vorbirii caracterizat, spre deosebire de vocale, prin faptul de a nu putea fi singurul constituent sau singurul tip de constituent al unui cuvânt (conceptul modern de „consoană” nu mai necesită apariția concomitentă cu o vocală); consoană.
2. desemnează literele alfabetului diferite de vocale.
3. (var.) (înv.) consonant.

didelf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. didelphe/s/, gr. delphys, matrice)

1. adj. care prezintă didelfie.
2. s. m. pl. marsupiale fosile carnivore mai mici decât cangurul (oposum).

guruism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (guru + -ism)

1. mișcare spirituală condusă de un guru.

iguanodon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. iguanodon)

1. dinozaurian erbivor, asemănător cangurului.