Dictionar

Guvern

Parte de vorbire: s.
Origine: (uoverna)

1. organ suprem al puterii executive într-un stat; cabinet (II).


Guvern-marionetă

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (guvern + marionetă)

1. (politică) guvern care nu are autonomie, care este instrumentul puterilor străine sau al puterii ocupante; guvern manipulat de forțe aflate în umbră.


Guverna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gouverner)

1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat.

2. a dirija, a conduce o navă.

3. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.)

4. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică.

5. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție.


Guvernabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gouvernable)

1. uşor de guvernat, de condus.


Guvernământ

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gouvernement)

1. guvernare.

2. formă de ~ = formă de conducere politică a unui stat.

3. (în unele ţări) unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator.


Guvernamental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gouvernemental)

1. care aparține guvernului, privitor la guvern, care emană de la guvern.

2. care susține guvernul.

3. (antonim) neguvernamental.


Guvernamentalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gouvernamentalisme)

1. atitudine politică constând în a susţine, a aproba sistematic puterea.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Acredita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.

2. a face demn de crezare.

3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.


Alcade

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alcade, sp. alcalde)

1. magistrat municipal în Spania.

2. primar, guvernator indian în Anzi (Peru).

3. (var.) alcalde.


Antiguvernamental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antigouvernemental)

1. care se opune sau combate politica guvernului; împotriva guvernului.

2. (antonim) proguvernamental.


Antirepublicanism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antirépublicanisme)

1. sistem care se opune doctrinelor republicane sau republicii ca formă de guvernământ; politică antirepublicană.


Autocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocratie, gr. autokrateia)

1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.

2. stat cu o asemenea formă de guvernare.