Rezultate principale (Guverna):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gouverner)
1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat.
2. a dirija, a conduce o navă.
3. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.)
4. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică.
5. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție.
Rezultate secundare (Guverna):
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. s’autogouverner)
1. a se conduce singur (fără amestec străin).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gouvernable)
1. uşor de guvernat, de condus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gouvernement)
1. guvernare.
2. formă de ~ = formă de conducere politică a unui stat.
3. (în unele ţări) unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gouvernemental)
1. care aparține guvernului, privitor la guvern, care emană de la guvern.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gouvernamentalisme)
1. atitudine politică constând în a susţine, a aproba sistematic puterea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gouvernant)
1. (cel) care guvernează.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alcade, sp. alcalde)
1. magistrat municipal în Spania.
2. primar, guvernator indian în Anzi (Peru).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antigouvernemental)
1. care se opune sau combate politica guvernului; împotriva guvernului.
2. (antonim) proguvernamental.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antirépublicanisme)
1. sistem care se opune doctrinelor republicane sau republicii ca formă de guvernământ; politică antirepublicană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocratie, gr. autokrateia)
1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.
2. stat cu o asemenea formă de guvernare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autonomie, lat. autonomia)
1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voinţă.
2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală.
4. distanţă maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil.
5. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bipartisme)
1. formă de guvernământ constituită din două partide politice.