Dictionar

Rezultate principale (Guverna):

Guverna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gouverner)

1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat.

2. a dirija, a conduce o navă.

3. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.)

4. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică.

5. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție.


Rezultate secundare (Guverna):

Autoguverna

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. s’autogouverner)

1. a se conduce singur (fără amestec străin).


Guvernabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gouvernable)

1. uşor de guvernat, de condus.


Guvernământ

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gouvernement)

1. guvernare.

2. formă de ~ = formă de conducere politică a unui stat.

3. (în unele ţări) unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator.


Guvernamental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gouvernemental)

1. care aparține guvernului, privitor la guvern, care emană de la guvern.

2. care susține guvernul.

3. (antonim) neguvernamental.


Guvernamentalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gouvernamentalisme)

1. atitudine politică constând în a susţine, a aproba sistematic puterea.


Guvernant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gouvernant)

1. (cel) care guvernează.


Alcade

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alcade, sp. alcalde)

1. magistrat municipal în Spania.

2. primar, guvernator indian în Anzi (Peru).

3. (var.) alcalde.


Antiguvernamental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antigouvernemental)

1. care se opune sau combate politica guvernului; împotriva guvernului.

2. (antonim) proguvernamental.


Antirepublicanism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antirépublicanisme)

1. sistem care se opune doctrinelor republicane sau republicii ca formă de guvernământ; politică antirepublicană.


Autocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocratie, gr. autokrateia)

1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.

2. stat cu o asemenea formă de guvernare.


Autonomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autonomie, lat. autonomia)

1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voinţă.

2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală.

3. autoconducere.

4. distanţă maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil.

5. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin.


Bipartism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bipartisme)

1. formă de guvernământ constituită din două partide politice.