Parte de vorbire: s.
Origine: (guverna)
1. acţiunea de a guverna; timp cât durează un guvern.
2. conducerea unei nave cu ajutorul cârmei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoguverna, după it. autoguverno, engl. self-government)
1. acțiunea de a se autoguverna; guvernare fără amestec străin; (rar) autoguvernat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocratie, gr. autokrateia)
1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.
2. stat cu o asemenea formă de guvernare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. césarisme)
1. sistem de guvernare dictatorială militară asemănător celui instituit de Caesar în vechea Romă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cohabitation, lat. cohabitatio)
1. faptul de a coabita; coabitare, conviețuire
2. situația mai multor persoane care locuiesc într-o locuință comună.
3. viață comună a unui cuplu căsătorit sau trăind împreună (ca în căsătorie).
4. (politică) cooperare între partidele politice opuse pentru a asigura guvernarea.
5. (var. înv.) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commune)
1. oraş medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.
2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.
3. ~ primitivă = prima formaţiune social-economică din istoria societăţii, cu nivelul scăzut al forţelor de producţie, proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi egalitatea în repartiţia produselor.
4. C~a din Paris = formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constitutionnalisme)
1. guvernare, regim constituţional.
2. (med.) concepţie care are în vedere constituţia individuală în explicaţia diferitelor afecţiuni.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (constituţional + -ist)
1. I. privitor la constituționalism, regim sau concepție de guvernare bazată pe existența unei constituții.
2. II. adept al constituţionalismului.