Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antigouvernemental)
1. care se opune sau combate politica guvernului; împotriva guvernului.
2. (antonim) proguvernamental.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. commissaire, rus. komissar)
1. persoană însărcinată cu funcții speciale și temporare.
2. persoană care verifică dacă un eveniment sportiv se desfăsoară conform regulamentului.
3. ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie.
4. delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang).
5. reprezentant diplomatic cu rang de ambasator.
6. membru al unei comisii internaţionale cu caracter tehnic.
7. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului.
8. comandant al unui comisariat militar.
9. ~ de bord = responsabil, la bordul unui pachebot, de servicii pentru pasageri, de realimentare etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. corsaro, fr. corsaire)
1. navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, ataca navele inamice; comandant al unei astfel de nave; (p. ext.) pirat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exécutif)
1. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor.
2. putere ~ă (şi s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului, guvernul; organ ~ = organ de stat cu funcţii de organizare şi de asigurare a executării legilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gouvernemental)
1. care aparține guvernului, privitor la guvern, care emană de la guvern.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. interpellation, lat. interpellatio)
1. acțiunea de a interpela pe cineva și de a-i vorbi (într-o manieră bruscă și mai mult sau mai puțin vie); faptul de a fi așa interpelat; interpelare.
2. întrebare adresată unei persoane în timpul unui control al poliției sau al unui interogatoriu; (prin ext.) control care poate implica arestarea.
3. somarea unui martor, a uneia dintre părți pentru a explica adevărul sau falsitatea unui fapt.
4. cerere de explicații adresată de membrii parlamentului, în ședință publică, guvernului.
5. (var. înv.) interpelațiune, interpelățiune.