Dictionar

Rezultate secundare (Gândire)):

Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Discursiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discursif, lat. discursivus)

1. (despre cunoaştere, gândire) care deduce o idee din alta prin raţionament.

2. (despre memorie) care se dispersează.

3. care nu se supune unei continuităţi riguroase.

4. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ.


Intuitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intuitif)

1. (despre cunoaştere, gândire) care procedează prin intuiţie.

2. metodă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor.


Tortuos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tortueux, lat. tortuosus)

1. răsucit în spirală; cu curbe repezi.

2. (fig.; despre exprimare, gândire) întortocheat, încâlcit, complicat; penibil.

3. (fig.; despre acţiuni, fapte) ascuns, viclean.