Dictionar

gaster

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. gaster, stomac)

1. (med.) cavitate internă de forma unui ventricul.
2. porţiune mai dilatată a tubului digestiv abdominal, între cardie şi pilor.
 

GASTERO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. gaster „stomac, abdomen”)

1. „stomac, gastric, abdominal”.
 

gasteromicete

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. gastéromycètes, gastromycétes)

1. (micologie) grup de ciuperci bazidiomicete ai căror spori se formează în interiorul unui corp fructifer închis, în formă de stomac.
2. (var.) gastromicete.
 

gasteromicete

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Gasteromycetes
2. FR gasteromycètes
3. EN stomach mushrooms; gasteromycetes
4. DE Bauchpilze
5. RU raстеромицеты
6. HU pöfeteggombák, porgombák
 

gasteropode

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. gastéropodes, gastropodes)

1. (zool.) clasă de moluşte cu corpul adăpostit într-o cochilie şi care se mişcă cu ajutorul unui picior în formă de disc muscular; melci.
2. (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
3. (var.) gastropode.
 

gasterosteide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. gasterosteidae)

1. familie de peşti: pălămida-de-baltă şi ghidrinul.
 

acteonela

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. actaeonella)

1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentaţii.
 

anseriforme

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ansériformes)

1. ordin de păsări înotătoare palmipede cu gât lung şi picioare scurte: lebede, gâşte; lamelirostre.
 

apex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. apex)

1. creştet, vârf.
2. punct de pe sfera cerească spre care se deplasează Soarele.
3. extremitatea posterioară a cochiliei gasteropodelor.
4. bonetă a flaminilor, la romani.
5. mitra vechilor regi şi satrapi perşi.
 

cerithium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cerithium)

1. moluscă gasteropodă din mările calde cu cochilia mică, alungită, în spirală, cu striaţii.
 

columelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. columelle, lat. columella)

1. coloană funerară mică.
2. ~ carstică = stâlp mic de calcar în mijlocul unei marmite (2).
3. organ animal sau vegetal în formă de coloană.
4. coloană spiralată, axa după care este răsucită cochilia moluştelor gasteropode.
5. axa conică a melcului urechii interne.
 

Émden

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Emden)

1. rasă de gâşte cu culoare albă.