Rezultate secundare (Halucinant):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hallucinant)
2. (fig.) uluitor, impresionant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bacovian + -ism)
1. caracteristică a poeziei lui Bacovia, care exprimă sentimentul izolării, o nostalgie incurabilă, monotonia vieţii citadine, obsesia morţii, nevroze şi plictisul halucinant al periferiei provinciale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lunatique, lat. lunaticus)
1. adj., s. m. f. somnambul.
3. care are idei şi purtări ciudate, bizare.
4. (rar) fantastic, ireal; halucinant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. onirique)
1. referitor la vise, la onirism; (despre fenomene psihice) care se desfăşoară în vis.
2. (despre stări psihopatologice) asemănător visului; delirant, halucinant.
3. (despre creaţii literare) care presupune o stare de vis, inspirat de vis.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. zoopsie)
1. (med.) viziune halucinantă de animale hidoase sau periculoase, caracteristică anumitor intoxicații (cu alcool, cocaină et cetera).