Dictionar

arteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artère)

1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe și țesuturi.
2. magistrală de circulație.
3. conductă hidraulică magistrală.
4. linie electrică de alimentare principală a unei rețele de distribuție.
 

avanradă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-rade)

1. lucrare destinată să prevină afuirile, plasată în amonte față de o construcție hidraulică.
 

cavitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cavitation)

1. (tehnologie) fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul.
2. (hidraulică) formarea de bule de gaz și vapori într-un lichid supus depresiunii.
3. (fizică) formarea de cavități gazoase într-un lichid supus undelor ultrasonice.
4. (var.) (înv.) cavitațiune.
 

hidraulic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hydraulique, lat. hydraulicus)

1. adj. referitor la hidraulică.
2. care funcționează cu ajutorul unui lichid, acționat de o pompă.
3. care rezistă la acțiunea apei.
4. s. f. știință care studiază mecanica lichidelor și aplicarea lor în tehnică.
 

hidraulician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. hydraulicien)

1. inginer specialist în hidraulică.
2. specialist în instalații hidraulice.
 

hidrocentru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrocentre)

1. regiune bogată în ape și energie hidraulică.