Dictionar

alcoolat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolate)

1. substanță organică prin substituirea cu un metal a hidrogenului din hidroxilul unui alcool.
 

amoniac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammoniac)

1. gaz incolor, sufocant, cu miros înțepător, înecăcios, combinație a hidrogenului cu azotul.
 

arsină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arsine)

1. denumire generică a unor compuși organici ai hidrogenului arseniat.
 

deuteriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium)

1. izotop al hidrogenului, gaz incolor, mult mai dens decât acesta, prin electroliza apei grele și drept combustibil termonuclear.
 

hidracid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydracide)

1. acid din combinarea hidrogenului cu un metaloid.
 

hidrogenază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hydrogénase)

1. enzimă bacteriană care catalizează procesul de activare a hidrogenului molecular.