Dictionar

hidroxil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydroxyle)

1. radical monovalent compus dintr-un atom de hidrogen și un atom de oxigen; oxidril.
 

hidroxilamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydroxylamine)

1. compus obținut prin înlocuirea unui hidrogen al amoniacului cu un hidroxil.
 

hidroxilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. hydroxylation)

1. adiție a unei grupări hidroxil.
 

alcalinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcalinité)

1. însușire a unei substanțe de a fi alcalină.
2. concentrație în ioni de hidroxili a unei soluții.
 

alcoolat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolate)

1. substanță organică prin substituirea cu un metal a hidrogenului din hidroxilul unui alcool.
 

aldoximă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. aldoxime)

1. combinație organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina.
 

benzoil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzoyl)

1. radical monovalent derivat din acidul benzoic prin eliminarea grupării hidroxil.
 

hidroxilamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydroxylamine)

1. compus obținut prin înlocuirea unui hidrogen al amoniacului cu un hidroxil.
 

hidroxilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. hydroxylation)

1. adiție a unei grupări hidroxil.