Dictionar

hotarnic, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (hotar + -nic)

1. care se referă la hotarele unei moșii.
2. inginer ~ = agronom care se ocupa cu măsurătoarea moșiilor; (reg.) lănțar.
 

limită; hotar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT limes
2. FR limite; borne; confins
3. EN limit; border; boundary
4. DE Grenze
5. RU rрaницa; предел
6. HU határ
 
 
 
 
 

arivist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. arriviste)

1. persoană hotărâtă reușească, parvină prin orice mijloace.