Dictionar

anancastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.
2. psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simţului realului, tendinţa spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre şi impresionabilitate.
3. (var.) anancast.
 

apel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appel)

1. strigare a numelui cuiva.
2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivităţi.
3. îndemn, cerere, rugăminte.
4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.
5. (jur.) acţiune făcută de o instanţă judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanţă inferioară.
 

arbitraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbitrage)

1. soluţionare a unui diferend de către o persoană sau o instituţie autorizată.
2. ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale.
3. conducere a unei aplicaţii tactice, a unei competiţii sportive de către un arbitru.
4. hotărâre luată de un arbitru.
5. (fin.) cumpărare de valută, acţiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeaşi piaţă sau pe o alta.
 

assize

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. assises)

1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran şi vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.
 

atitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. attitudine, fr. attitude)

1. poziţie a corpului, ţinută.
2. poziţie faţă de un eveniment, de un fapt.
3. fel de a se purta, de a acţiona; comportare.
4. a lua ~ = a-şi afirma cu hotărâre punctul de vedere.
 

autodizolva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + dizolva)

1. refl. (despre o organizaţie, societate etc.) a se dizolva, a-şi înceta activitatea prin propria hotărâre.